EP 82: Duns Scotus

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

Astăzi am discutat despre filozoful și teologul medieval Duns Scotus. Scotus a trăit în secolul al XIII-lea și a jucat un rol crucial în disputa universaliilor - o dezbatere filozofică majoră care a divizat lumea intelectuală medievală.

Disputa universaliilor se ocupă cu întrebarea dacă proprietățile, cum ar fi culorile sau natura rațională a omului, există în mod independent de lucrurile individuale care au acele proprietăți. Universaliile sunt idei sau proprietăți care pot fi aplicate unui număr de lucruri diferite. Spre exemplu, ideea de „roșu" este un universal care poate fi aplicat la mai multe obiecte de culoare roșie, de la mere la florile de trandafir.

Scotus și-a pus o amprentă semnificativă asupra acestui domeniu complicat al filozofiei, propunând o perspectivă unică. În loc să se alăture realiștilor sau nominaliștilor, Scotus a sugerat că universalul există în obiecte individuale, dar că există și o calitate unică sau individuală distinctă în fiecare obiect.

Un aspect central pe care Scotus l-a introdus a fost conceptul de „hecceitate”, o idee greu de tradus care evocă ideea că fiecare obiect individual are o caracteristică unică. Acest filozof a sugerat că universalul și „hecceitatea” pot coexista în același obiect, fără a fi identice.

Pe lângă aceasta, Scotus a avut, de asemenea, o contribuție semnificativă la teoria cunoașterii și filozofia morală. A propus o viziune voluntaristă a moralei, în care binele și răul sunt determinate de voința divină - o poziție în contradicție cu cea a filozofului Toma d'Aquino.